Totul despre afine
Fructele sânt sănătoase - se ştie. Dar poate fi surprinzător că o mică delicatese ce fel de ajutor fiziologic important poate să asigure organismului - acesta se întâmplă şi în cazul afinei.
Afinele (vaccinium myrtillus) provine din Europa de Nord, în unele locuri poate fi găsit în mare cantitate şi în zilele noastre în ambianţă naturală. Cunoaştem circa trei sute de soiuri, care trăiesc în păduri considerabil mai umede - dintre acestea în Ungaria pot fi găsite doar trei soiuri de afine: merişoare, afine negre şi răchite. Se poate culege vara şi toamna în mai multe locuri: merită să profităm de ocazie, pentru că chiar dacă afinele se pot congela, usca excelent (astfel poate fi conservat chiar şi un an) în stare proaspătă îşi păstrează cel mai bine substanţele nutritive importante.
Nu-i indicat să curătăm afinele doar înainte de consum (stratul brumat, cu ceară protejează boabele), şi se păstrează la rece, astfel rămâne prospăt chiar mai multe săptămâni.
Afinele au un conţinut ridicat de potasiu, dar conţin şi calciu, magnesiu, fier, sulf, mangan, fosfor, zinc,, Vitamina C şi A . Cel mai cunoscut efect fiziologic al afinei este efectul antibacterial: pot fi tratate cu ajutorul lui diferite erupţii pe piele şi boli de piele. Trebuie să fim precauţi însă cu ceaiurile medicale preparate din afine: efectul curativ al lor este indiscutabil, dar în doză mai mare pot să producă durere de cap, greată.
Printre utilizările culinare ale afinei cel mai cunoscut este gemul servit lângă vânat, care contrapunctează excelent de exemplu gustul puţin amar caracteristic al cărnii de cerb. Din afine se poate prepara dulceaţă sau sirop, în unele zone nordice este foarte popular vinul din afine.