Cerbi şi norii

Într-o bună zi Mititelul stătea culcat pe spate şi se uita la nori. Făcea acest lucru de multă vreme, când deodată apare Cerbi.

- Dar tu ce faci aici? - intreabă Cerbi.

- Mă uit la nori şi încerc să ghicesc ce formă poate să aibă fiecare.

- Dar stai de multă vreme aici! Nu ai reuşit să ghiceşti nici o formă?

- Ba da, dar când î-mi spun că asta a fost ultima încercare, atunci apare pe imagine un nor fermecător şi pur şi simplu nu pot să rezist tentaţiei! Nu vrei să încerci şi tu? - intreabă Mititelul.

Cerbi s-a culcat lângă Mititel şi au început să privească împreună cerul albastru.

- Dar acesta este perfect! A exclamat Cerbi. - Eu îl zăresc pe Abra-cadabra, cum chiar fierbe ceva delicios în oala lui! Şi o vezi în jurul lui pe Szeréna cât de nervoasă este pentru deranjul făcut de Abra-cadabra? Vezi cum îi arde faţa? E într-adevăr amuzant! - Dintro-dată au auzit paşi repezi deasupra capul lor. Privind în direcţia respectivă au impresia că văd imaginea închipuită de Cerbi: Szeréna stătea acolo şi se uita nervos la ei. Faţa ei era chiar aşa de roşie ca pe cer, deoarece deja de 20 de minute cheama băieţii să vină la mâncarea de după-masă preparată de Abra-cadabra. Cerbi şi Mititelul s-au uitat unul la celălalt, pe urmă la cer.

- Cerbi, atunci acum să incercăm să formăm dintr-unul din nori ce aventuri ne aşteaptă mâine. Poate că şi acele imagini se vor adeveri!

Szabó Szilvia - Budapest