Bunica lui Kócián
Într-o dimineaţă Kócián s-a trezit, că poştasul i-a adus o scrisoare. Kócián a deschis plicul şi a început să citească scrisoarea în care stăteau următoarele: Dragul meu nepoţel! Eu sânt bunica ta, î-ţi scriu, ca să ştii, că peste două zile te vizitez. Sper că până atunci primeşti scrisoarea mea. Vin cu caleaşca cu cai. Să fii cuminte! Bunica P.s. am pregătit şi o surpriză.
Kócián după ce a citit scrisoarea a fugit imediat la prieteni, care întocmai încercau vraja lui Abra-cadabra fără prea mult succes. Mititetul scuipa broaşte din cauza vrăjii lui Abra-cadabra, ceilalţi numai se uitau şi încercau să ajute în felul lor. Cerbi de exemplu aduna broaştele şi le punea într-o găleată. Placcs mormăia în continuu că şi-a meritat pedeapsa, iar Bíborka şi Szeréna îl ţinea şi îl calma pe Mititelul, care nu reuşea să se oprească în scuipatul broaştelor. Când Kócián ajunge acolo şi a citit scrisoarea s-a făcut linişte şi Mititelul a terminat scuipatul broaştelor. După citirea scrisorii Szeréna a zis: Atunci să începem să facem curat!
- Da, să facem curat în regat, dar mai ales în casa ta Kócián - a spus Cerbi.
- Pe mine nu mă interesează, dacă vine bunica lui Kócián, eu nu particip la muncă. - mormăia Placcs.
- Nu fi atât de rău Placcs, bunica sigur aduce multe veşti, vom râde, vom discuta mult - a spus Bíborka.
- Nu vă obosiţi cu munca, eu fac curat în Cerbengócia dintr-o mişcare - a adăugat Abra-cadabra.
- După mine asta nu e o idee bună - s-a împotrivit Mititelul
- Să rămânem înţelesi că vom curăţa numai acele locuri unde o vom duce pe bunica. - a spus Kócián
- Atunci e mai bine să o închidem în camera ta şi să n-o ducem nicăieri - mormăia Placcs.
- Taci Placcs! Şi când începem ? - a intrebat Cerbi.
- Chiar şi acum - a răspuns Szeréna.
- Atunci să începem ! - zicea Mititelul.
În ziua acea au curăţat acele locuri, unde o s-o ducă pe bunica. Au şi obosit, şi după ziua aceasta au dormit toată noaptea şi chiar şi ziua următoare. A treia zi dimineţa s-au trezit la zgomotul potcoavelor de cai şi a roţilor de căruţa, a sosit bunica. Kócián, trezit pe jumătate a sărit din pat şi a fugit în faţa bunicii, cine părea destul de veselă şi avea în mână un coş foarte mare.
- Sărut mâna bunică ! - a spus Kócián
- Te pup dragul meu, ce bine e, că te văd din nou - l-a salutat pe Kócián bunica, cine între timp a înmânat coşul. Kócián s-a uitat şi i-a rămas gura cascată de ceea ce a văzut, şi anume nimic altceva, decât preferatele lui Kócián: batoane Cerbona.
- Oh bunică, nu trebuia. Mulţumesc - zicea Kócián.
- Cu plăcere Kócián, le-am adus pentru tine şi pentru ceilalţi - acum au apărut şi ceilaţi. Au salutat-o pe bunica şi au condus-o să viziteze regatul. Bunica s-a simţit bine până la sfârşit, a bârfit mult cu Bíborka, putea să vadă ce puternic este Cerbi, a putut auzi glasul fermecat a Szerénei, poantele lui Mititelul, mormăitul lui Placcs şi a putut gusta şi din vrăjile lui Abra-cadabra.
La sfârşitul zilei a venit după bunica caleaşca cu cai, şi cu aceasta a sosit şi timpul despărţirii.
- Ne bucurăm că ai fost la noi - a spus Kócián
- Da, ne bucurăm şi mulţumim pentru cadou - a spus Cerbi
- O să mai aduceţi Cerbona ? - a întrebat Szeréna
- Cu siguranţă - a răspuns bunica
Atunci a pornit caleaşca şi toată lumea dădea cu mâna bunicii.
Aşa s-a terminat vizita bunicii.
Bujdosó Flóra - Budapest