Kóconfitty şi Bojtorja
Kócián şi Apariţia Stranie din camera tronului a plecat în colţul clădirii, unde s-aflat un bolovan mare pe pământ. Locul bolovanului vizibil nu era acolo, ci în gaura de pe perete. Putem spune că vizibil, pentru că şi gaura şi piatra era vizibilă.
– Uite – a arătat prinţul. – Mă gândesc, că pentru tine e o nimica toată să pui bolovanul la locul lui.
– Aşa e precum zici! – spuse Apariţia Stranie. – Asta ţi-e dorinţa?
– Bine înţeleles. Un castel nu poate fi găurit!
– Nu, bine inţeles că nu! – spuse hotărât stafia. – Dorinţa ţi s-a împlinit!
Kócián aplecându-se a observat potrivirea perfectă a bolovanului. Şi cum privirea i s-a ridicat în sus spre ferestrele şi uşile castelului... şi lateral... cu o voce abia sesizabilă spuse lui Apariţia Stranie:
– Eu nu am spus să dispară toate uşile şi porţile!
– De ce? – s-a apărat stafia. – Acelea nu sânt găuri? Tu ai dorit să nu fie castelul tău găurit.
– Acum însă doresc să fie iar exact cum a fost înainte, iar pe urmă să megem rapid la Abra-cadabra, acolo în turnul acela.
– Dar dorinţa ta nu are sens, atunci adineauri de ce ai vrut opusul acestora? Dar fie ce porunceşti tu – a dat din umăr stafia. Şi în momentul următor au stat în faţa uşii celui mai mare şi distractiv vrăjitor din Cerbengócia, Abra-cadabra. Marele vrăjitor stătea în faţa calculatorului vrăjit cu numărul adracadabric 777, cu opt micproprocesoare, pline cu cartele magice şi era prins în vraja muncii.
– Măcar bate la uşă! – şopti nervos Kocian în urechea lui Apariţia Stranie. Stafia ceasului deşteptător a dat din cap şi a bătut la uşă dinăuntru în afară, deoarece ei se aflau deja în cameră.
– Intră! – a strigat fără să se întoarcă magicianul bătrân. – Şi dacă tot eşti aici dă-mi te rog discul magic auriu de pe raftul de lângă uşă!
Abia a terminat de spus, Apariţia Stranie i-a şi dat în mână discul cerut.
– Interesant– spuse magicianul, – ce iute ai devenit. Ei, şi ce vânt te-a adus aici?
– Nu vântul – spuse Kócián, care încă stătea în fata uşii foarte politicos. – Ci o stafie.
– Punem pariu, că dacă analizăm mai aprofondat lucrurile e acelaşi lucru – spuse Abra-cadabra. – Dar după ce mi-ai adus discul de ce te-ai dus iar la uşă?
– Nu eu am fost, ci stafia. Chiar în acest domeniu vreau să-ţi cer sfatul.
Vrăjitorul şi-a ridicat privirea de pe monitor şi dintr-o dată a zărit stafia.
– Stafie? Ai spus stafie? Ia uite într-adevăr! Şi încă... Nu orice stafie ci un izotop miracol de calitatea a treia care-ţi îndeplineşte dorinţele. Foarte interesant, am citit mult despre ei, dar cine ar fi crezut, că există!
– Dar tu cine eşti? –a întrebat ca deobicei stafia.
– Eu sânt Abra-cadabra, din Cerbengócia...
– Mai bine lasă, că după nume voi toţi sânteţi neamuri. Cel mai important este să-ţi doreşti ceva şi eu îţi voi îndeplini dorinţa.
– Deci despre asta este vorba – suspină Kócián. – Trebuie să doreşti ceva neapărat. Dar fi precaut, ca altfel... – Şi i-a povestit lui Abra-cadabra toate încâlcelile de până acum. – Şi ce mai urmează?! – spuse suspinând greoi.
– Deci aşa, acum inteleg! – Şi vrăjitorul cu barba lungă a început să umble pus pe gânduri de ici-colo.
– Ce poate urma? O dorinţă! – accentua din nou Apariţia Stranie.
– Ia să vedem– spuse vrăjitorul. – Ce aş putea să cer, ceea ce nici chiar eu nu pot rezolva? Nu cred că găsesc aşa ceva– Sau totuşi...
– Da? – a întrebat deoadată Kócián şi Apariţia Stranie.
Abra-cadabra a dat din cap.
– Nu, asta nu ar fi bine. – Şi-a continuat plimbarea. – Dar dacă să spunem i-am cere să facă ceva ceea ce nici el nu poate să facă...
Stafia a căscat intenţionat.
– Aceste speculaţii au fost negate încă în secolul Movilei cârtiţei brumate în al treilea an de către doctorul Bőlére. Este o dorinţă care nu se poate dori.
– Eu nu înţeleg nimic! – s-a uimit Kócián.
– Deci eu spun prostii! – spunea nervos vrăjitorul. – Micul nostru prieten are dreptate. Aşa o dorinţă conform teoriei doctorului Bőlére nu există. Altfel zis asta nu este dorintă adevărată, ci dorinţa dorinţelor, şi ca atare nu poate fi dorită datorită lipsei condiţiei iniţiale.
– Nu inţeleg, dar sigur este aşa– spuse Kócián.
– Este exact aşa, şi problema noastră este încă nerezolvată – spuse vrăjitorul. Privirea i-a căzut pe o casă îndepărtată, şi arătând spre ea a spus fără să se gândească:
– Mai bine era dacă vă duceaţi la piticul răutăcios, el are mii şi mii de idei despre dorinţe! Şi dorinta este dorinţă, Apariţia Stranie a şi dispărut. Kócián şi Abra-cadabra au rămas uimiţi.
– Kóconfitty şi Bojtorja, acum ce se va întâmpla?! – a spus mirat vrăjitorul. – Stai aşa încă nu e pierdut totul! În cutia magică sigur găsesc ceva date despre acest hoinar! Chiar avem un punct de reper: de unde a ştiut despre teorema lui Bőlére? Ce ne-a spus? Am găsit! Al şaselea an al Movilei cârtiţei brumate...
Cu aceasta s-a aşezat în faţa calculatorului şi a început să caute.