Apare stafia
Mititelul zbura ca vântul, hainele îi fluturau şi clopoţelele de pe şapcă zornăiau, şi în general flutura şi zornăia pe el totul, ce poate flutura şi zornăi…Dar acum să-l lăsăm pe Mititelul niţel singur, cu speranţa de a-l ajunge, după ce clarificăm unele întrebări. Şi anume:
Cine este Mititelul?
Unde se grăbeşte?
De unde vine?
De ce se grăbeşte?
Cum adică, ca vântul?
Dintre popoarele ce trăiesc în împărăţia Cerbengócia Mititelul este reprezentantul spiriduşilor din pădure. Şi cu aceasta am ajuns la a doua şi a treia întrebare respectiv la al doilea şi al treilea răspuns, şi anume că Mititelul se grăbeşte în curtea regală din Pădurea Vrăjită, unde el ca orice spiriduş se plimba deseori. Dacă de exemplu să presupunem că ar fi spiriduş de câmpie, atunci s-ar plimba prin câmpiile bătute de vânt, iar dacă ar fi spiriduş de apă s-ar scălda în râul leneş sau în "băltoacele" create de urma animalelor. Dar deoarece este spiriduş de pădure el î-şi petrece timpul în Pădurea Vrăjită ca toţi spiriduşii de pădure din Cerbengócia. Şi zboară deoarece un spiriduş de pădure (cel puţin spiriduşii de pădure din Cerbengócia) numai în două feluri se manifestă: dorm sau zbor ca văntul. Toate acestea desigur sânt valabile şi în cazul Mititelului. Ei, nu zboară exact ca vântul. Deoarece vântul nu suflâ de ici-colo ci de pretutindeni şi de unde vine şi unde se duce peste tot se află în aceiaşi cantitate. Din contră nici un Mititel nu va fi de găsit în Pădurea Vrăjită dacă zboară de acolo şi va fi cu unul mai mult (exact cu unul) acolo unde va ajunge.
Atunci, când o să ajungă, deoarece Mititelul deocamdată a decis să părăsească Cărarea Căţelului de Pământ şi trece prin Tufişul Fals, deoarece astfel câstigă trei clipituri din ochi întregi. Două din cele teri clipituri au şi trecut, când dintro-dată s-a împiedecat şi a căzut pe burtă.
Cum se poate aşa ceva? - s-a mirat Mititelul. În ce m-am împiedicat oare? Eu cunosc această pădure ca şi palma mea. Dar bine înţeles Pădurea Vrăjită întotdeauna ne rezervă ceva surpriză, Mititelul tocmai pentru această calitate iubeşte pădurea. Mititelul s-a ridicat şi a început să caute surpriza. După puţin timp ceva şi-a scos capul din iarbă ca o movilă de cârtiţă. Mititelul a privit-o, a înconjurat-o şi pînă la urmă a împuns-o cu grijă. Surpriza nici nu s-a mişcat. Din nou a împins movila, după care a căzut o bucată de noroi de pe ea. Mititelul bucuros a curăţat-o de noroi şi dintr-odată a ţinut în mână un ceas uriaş de pe vremuri.
– Auleu ce surpriză! – a strigat Mititelul, el dintotdeauna a fost împotriva ceasurilor, dar dacă e vorba de surpriză e cu totul altceva. A curăţat mai departe cu grijă rămăşiţele de noroi şi dintr-odată ceasul s-a transformat într-o persoană stranie.
– Dar tu cine eşti? – a întrebat persoana mititică.
– Eu sânt Mititelul, spiriduşul de pădure.
– Deci Mititelule spiriduş de pădure, eu sânt Apariţia Stranie, stafia ceasului deşteptător şi îţi împlinesc orice dorinţă.
– Î-mi pare bine... Tu locuieşti în această chestie? – a întrebat Mititelul.
– De fapt eu sânt această chestie – a răspuns puţin deranjat Apariţia Stranie – Dar povestea este lungă, dacă ai timp pot să-ţi povestesc cum că în ultimele milenii...
– Nu te supăra, dar momentan mă grăbesc la... – a spus Mititelul.
– Ia uite ! – a strigat bucuros stafia ceasului deşteptător – O dorinţă! Unde vrei să mergi?
– În castelul lui Kócián, unde... – dar înainte de a termina propoziţia Apariţia Stranie l-a ridicat şi au zburat mai rapid ca vântul. (Ceea ce este mare lucru, dacă ne reamintim, că Mititelul zboară doar ca vântul, şi nu mai rapid.)
– Stai, stai! – a zbierat Mititelul din toate puterile.
– Te-ai răzgândit? – a întrebat stafia ceasului.
– Nu, dar mergem în direcţia opusă – a spus Mititelul. – În acea direcţie trebuie să mergem!
Şi aşa mergând s-a gândit, ce bine e să ai o aşa Apariţie Stranie sau stafie sau ştiu eu ce ...